Pentru maximizarea beneficiilor aduse de oricare sistem de alarmare şi detecţie la efracţie, incendiu, diverse alte acţiuni fizice şi parametrice (temperatură, presiune, curenţi, apă, debite etc.), este imperios necesar ca evenimentul generat să parvină în cel mai scurt timp posibil persoanelor responsabile care intervin în remedierea cauzei care a generat acţiunea. După cum se vede, acesta este un lanţ de genul sistem detecţie – cale comunicaţie – dispecerat – cale comunicaţie – client final.

Fără a face o expunere foarte tehnică a acestui lanţ, voi căuta să mă adresez, mai mult, către clientul final, adică beneficiarului, care simte nevoia de securitate fizică şi care trebuie să înţeleagă că deciziile sale în alegerea strategiei de securitate poate să-i aducă, pe termene scurte-medii-lungi, importante economii financiare dar mai mult, chiar siguranţa fizică a bunurilor si persoanelor. Deci, pentru realizarea cât mai eficientă a acestui deziderat, există un cumul de reguli menite să ducă la atingerea scopului, printre care pot enumera:

• Alegerea unui consultant de securitate pertinent care să facă o evaluare tehnică şi financiară în vederea implementării sistemului de alarmare. Consultantul trebuie să facă parte obligatoriu din rândul firmelor licenţiate de I.G.P.R. în activitatea de proiectare şi instalare sisteme de securitate, astfel că, în majoritatea cazurilor, acesta va efectua şi instalarea şi punerea în funcţiune a ansamblului.
• Investirea într-un sistem tehnic cât mai performant, ştiut fiind că între un sistem modest şi unul performant poate exista o diferenţă de preţ cuprinsă între 25% şi 50%. Nu este recomandată şi, în unele cazuri, este chiar ilegală, achiziţia de echipamente de securitate din surse necunoscute şi care, mai mult ca sigur, au o calitate îndoielnică.
• Monitorizarea şi dispecerizarea, adică supravegherea si interventia dirijata la evenimentele de alarmare, cu ajutorul unor specialişti, reprezentanti ai unor entitati juridice şi acţiunea de control pentru mentinerea climatului de siguranta pentru bunurile si persoanele vizate contractual. Aceasta este acţiunea care face ca viteza crescută de reacţie să ducă la limitarea pierderilor sau chiar eliminarea lor. În cele ce urmează mă voi referi doar la activitatea de dispecerizare.

De la vechile circuite electrice care declanşau o banală sonerie la cele mai sofisticate sisteme de securitate s-a parcurs un drum lung. Primele sisteme electronice mai sofisticate declanşau sirene şi semnale luminoase care, fără o intervenţie realizată de un echipaj specializat sau chiar de către persoane special numite, făceau ca eficacitatea lor să fie pusa adesea sub semnul întrebării. De foarte multe ori alarmele locale generate de sistemele de alarmare erau infirmate sau confirmate după un timp îndelungat, nemaipunând în discuţie faptul că nu existau garanţii asupra bunei funcţionări sau reducerii considerabile a încercărilor de sabotare. Din acest motiv, a apărut, de ceva vreme, activitatea de monitorizarea şi intervenţie care face sa creasca eficienta unui sistem de alarmă si să fie colaterală instalării lor. Treptat, monitorizarea si dispecerizarea sistemelor de alarmare a căpătat o importanţă din ce în ce mai mare, datorită faptului că acestea şi-au dovedit pe deplin eficienţa lor. Graţie telecomunicaţiilor moderne, un dispecerat poate monitoriza acum, în timp real, un mare număr de sisteme indiferent unde s-ar afla acestea.

Procesul de monitorizare se bazează, în principiu, pe trei componente, după cum urmează:

• Componenta hardware, cum ar fi: dispozitive de comunicaţie în reţeaua ethernet, servere, receptoare de protocoale specifice, alimentatoare cu tensiune, modemuri telefonice, GSM, RADIO, GPRS etc.;
• Componenta software, cum ar fi: programe specializate de staţii centrale de monitorizare, sisteme de operare, programe linking, diverse alte programe de automatizare;
• Resursa umană, reprezentată, pe de o parte, de personalul calificat care ia anumite decizii în urma evenimentelor recepţionate de consola de dispecerizare ce nu pot fi automatizate, şi de personalul tehnic pe de altă parte care asigură funcţionarea continuă a tuturor echipamentelor înglobate.

Monitorizarea înseamnă, în primul rând, supravegherea permanentă a funcţionalităţii sistemelor, şi receptionarea într-o consolă a tuturor evenimentelor. Combinaţia sistem de alarmare – dispecerat se autotestează, la scurte intervale de timp şi transmit dispeceratului eventuale defecţiuni, acte de sabotaj, întreruperi de energie electrică, scăderea capacităţii acumulatoarelor. Lipsa de comunicaţie între sistemul de alarmă şi dispecerat sau altă disfuncţionalitate va fi raportată imediat persoanelor avizate spre a fi remediate. Programele de dispecerizare puternice pot executa automat diverse instrucţiuni de comanda, astfel că astăzi este posibil să poată fi procesate chiar şi peste 1000 de evenimente pe minut. De asemenea, cheltuielile de dispecerizare / client, au scăzut considerabil, ceea ce face să existe o mare permisivitate pentru achiziţia de astfel de servicii cu preţuri foarte acceptabile ţinând cont de importanţa menţinerii unui climat de siguranţă.